Atunci când copilul minte, este normal să te simți trădat, furios și frustrat. Dar iată care este adevărul: minciuna este o problemă normală de comportament a copilului. Trebuie abordată, bineînțeles, dar pentru majoritatea copiilor nu este un defect de caracter și nu este o problemă de moralitate. În schimb, minciuna este modalitatea imatură pe care o aleg copiii pentru a rezolva o problemă. Dacă nu pot să rezolve o problemă și nu vor sa fie pedepsiți pentru asta, copiii preferă să vină cu o minciunică. De exemplu, dacă cel mic a spart o farfurie, el rezolvă această problemă încercând să ascundă cioburile și mințind că nu știe unde este farfuria.
Este datoria noastră, ca părinți, să ne învățăm copiii cum să rezolve aceste probleme astfel încât minciunile să nu mai fie necesare Uneori, asta înseamnă să abordăm direct minciuna, dar de cele mai multe ori înseamnă să abordăm comportamentul care a făcut ca minciuna să fie necesară.
În acest articol vom explora motivele pentru care copilul minte și vom discuta strategii eficiente pentru a aborda acest comportament.
De ce copilul minte?
#1 Evitarea pedepsei
Unul dintre cele mai frecvente motive pentru care copilul minte este acela de a scăpa de consecințele acțiunilor sale. El se teme să nu intre în necazuri sau să fie pedepsit, așa că recurge la minciună pentru a se proteja. Poate că a încălcat o regulă sau nu a făcut ceva ce trebuia să facă. Dacă nu are o altă cale de ieșire, în loc să suporte consecințele, minte.
#2 Obținerea atenției
Unii copii pot minți pentru a căuta atenție sau pentru a se simți importanți. Ei inventează povești sau exagerează evenimentele pentru a capta atenția celorlalți.
#3 Testarea limitelor
Pe măsură ce copiii cresc și își explorează independența, este posibil să mintă pentru a-și testa limitele. Acest lucru le permite să vadă cum acțiunile și cuvintele lor pot influența reacțiile părinților.
#4 Teama de a nu dezamăgi
Unii copiii mint din teama de a nu-și dezamăgi părinții sau persoanele dragi sau pentru a obține aprobare pentru acțiunile lor.
#5 Integrarea într-un grup sau impresionarea colegilor
Copilul minte pentru a se integra în rândul colegilor sau pentru a fi acceptat în cadrul unui grup social. Acest comportament apare adesea în timpul etapei de adolescență, în care dorința de a se integra este deosebit de puternică.
#6 Acoperirea altora
Minciunile altruiste sunt spuse de copiii pentru a-i proteja pe alții, de obicei colegi sau prieteni. Chiar dacă nu li se ceară în mod explicit, ei simt că ar trebui să mintă pentru a ajuta.
Minciuna la copii nu este întotdeauna o problemă morală
Nu cred că minciuna la copii este întotdeauna o problemă morală; majoritatea copiilor nu mint cu scopul de a-și răni părinții. De regulă, ei mint din motivele descrise mai sus. Ceea ce este foarte important pentru tine, ca părinte, este să abordezi comportamentul din spatele minciunii.
Iată un exemplu. Să spunem că copilul tău nu și-a făcut temele, dar ți-a spus că le-a făcut. Când afli că copilul minte și îl confrunți, el mărturisește că a fost cu prietenii la fotbal după școală și de aceea nu și-a făcut temele. În acest moment, ai de făcut o alegere. Fie te concentrezi pe faptul că al tău copil te-a mințit și te enervezi, fie te concentrezi pe faptul că nu și-a făcut temele.
Îți recomand cu tărie să te concentrezi asupra comportamentului care stă la baza minciunii – temele care nu sunt terminate. Pe măsură ce copilul își îmbunătățește comportamentul de bază, motivul pentru care minte va dispărea. Nu va mai avea nevoie să mintă.
În schimb, dacă țipi la copil deoarece te-a mințit, te-a trădat și nu te-a respectat, atunci sunt șanse mari ca acesta să se închidă în sine. Astfel, nu vei mai putea să te ocupi de adevărata problemă a copilului tău și să te asiguri că își va face întotdeauna temele.
Concluzia este că furia și frustrarea ta în legătură cu minciuna nu îl va ajuta pe copil să-și schimbe comportamentul care a făcut ca minciuna să fie necesară. Minciuna ține de lipsa de abilități și de evitarea consecințelor. Copilul tău nu minte pentru că este imoral; copilul minte pentru că nu este capabil să-și facă temele dar în același timp să iasă și cu prietenii la fotbal.
Aceasta înseamnă că al tău copil are nevoie de abilități mai bune de rezolvare a problemelor, iar tu, ca părinte, îl poți ajuta să-și dezvolte aceste abilități. De exemplu, cum să-și gestioneze mai bine timpul, cum să fie mai organizat, cum să știe să-și prioritizeze diverse sarcini etc.
Alege-ți bătălia: Concentrează-te pe minciunile serioase
Cred că este treaba fiecărui părinte să stabilească care minciuni sunt grave și care nu sunt. Iar cele mai grave minciuni se referă la comportamente ilegale sau riscante. Prin urmare, îți recomand să te concentrezi asupra minciunilor grave.
De exemplu, este posibil să îți auzi fetița spunând altei fetițe “Îmi place rochia ta”, iar mai târziu, în mașină, să îți spună: “Nu mi-a plăcut deloc rochia ei”. Fiind o minciunică oarecum nevinovată, ai putea decide dacă să îți iei copilul la întrebări (deranjandu-te ideea că a mințit) sau mai degrabă să o lași baltă, mai ales dacă acest lucru se întâmplă doar ocazional. Dar dacă minte în legătură cu ceva riscant, ilegal sau nesigur, trebuie neaparat să abordezi subiectul.
Ce trebuie să faci dacă îți surprinzi copilul mințind
Dacă îți surprinzi copilul spunând o minciună gravă, îți recomand să nu reacționezi imediat, la cald. În schimb, trimite-l în camera lui pentru a te calma. Discută cu soțul/soția și stabiliți un plan de acțiune. Acordă-ți timp să te gândești cum să gestionezi cel mai bine situația.
Nu uita că, atunci când reacționezi la nervi fără să te gândești, nu vei fi eficient/ă. Așa că, atunci când discuți cu copilul nu îl certa. Spune-i doar ce ai văzut și ce este evident. De regulă nu știi motivul din spatele minciunii, dar în cele din urmă copilul ar putea să ți-l explice.
Conversația ar putea decurge cam așa: “Am vorbit cu vecinul nostru. Te-a văzut prin mall pe la amiază. Dar tu ne-ai spus că ai fost la școală până la ora 14 și că după aceea ai venit acasă. Nu este în regulă ce s-a intamplat și suntem îngrijorați. Prin urmare va exista o consecință pentru asta [stabilește-i o consecință]”. Bineînțeles, ascultați ce are de spus și copilul, dar rămâneți fermi.
Cum să te porți cu un copil care minte
Creează un mediu bazat pe încredere
Asigură-te că copilul tau se simte în siguranță și suficient de confortabil pentru a fi sincer cu tine. Evită o abordare extrem de punitivă, care poate descuraja deschiderea și sinceritatea.
Promovează comunicarea deschisă
Încurajează-ți copilul să își exprime gândurile și sentimentele în mod deschis. Spune-i că apreciezi onestitatea și că este în regulă să mai facă greșeli, atâta timp cât este sincer.
Stabilește așteptări și consecințe clare
Comunică în mod clar așteptările tale și consecințele minciunii. Aplică la modul consecvent aceste consecințe pentru a-ți învăța copilul despre importanța onestității și a responsabilității.
Fii un model de urmat
Copiii învață observându-și părinții. Fiți un model de onestitate și integritate în propriile cuvinte și acțiuni. Arătați-le că onestitatea este apreciată și răsplătită.
Apreciază comportamentul pozitiv
Recunoaște și apreciază onestitatea copilului tău atunci când alege să fie sincer. Această abordare îi va încuraja să fie sincer și în viitor.
Dacă acest articol ți-a plăcut, nu uita să dai follow paginii mele de Facebook. Pentru a fi la curent cu publicarea altor articole, înscrie-te în grupul de Facebook Activități distractive și educative pentru copii
- Îți va plăcea și articolul Ai un copil răsfățat? 10 semne care îți indică acest lucru
