Copilul nu ascultă! Acesta este un lucru de care se plang foarte mulți părinți. Când ceri ceva pentru a suta oară unui copil iar acesta te ignoră, începi să te frustrezi, să te enervezi și în cele din urmă să țipi la copil sau chiar să-l lovești.
Știu că este greu să-ți păstrezi cumpătul și să rămâi calm/ă când vezi că vorbești degeaba. Însă, dragi părinți, sunt niște lucruri pe care ar trebui să le aveți în vedere în acele momente. În primul rând, faptul că personalitatea celor mici este în formare. Ei nu înțeleg complet situațiile din jurul lor și nu știu să evalueze corect riscurile. În plus, creierul copiilor mici încă își dezvoltă controlul impulsurilor, aceasta însemnând că le este foarte greu să aștepte, să se controleze sau să reziste tentațiilor.
Și atunci ar trebui să recurgem la metodele tradiționale de disciplinare și să folosim țipete și pedepse fizice pentru a-l face pe cel mic să asculte? Nu! Există metode mult mai blânde și mai eficiente.
Iată 10 fraze/tactici pe care le folosesc cu regularitate și care funcționează în situațiile în care copilul nu ascultă.
FRAZE PE CARE SĂ LE FOLOSEȘTI ATUNCI CÂND COPILUL NU ASCULTĂ
1. Vom pleca în 10 minute
În loc de “Trebuie să plecăm acum. Grăbește-te!”
Imaginează-ți că faci ceva care îți face plăcere, ceva care te relaxează. Gândește-te la un hamac, la o carte și la o briză caldă. Sau la o baie cu spumă, muzică relaxantă și lumânări. În mod neașteptat, cineva insistă să împachetezi totul și să fii gata pentru o schimbare de decor. Ai prins ideea!
Acum gândește-te la asta: un copil mic, în parc, jucându-se cu jucăriile preferate și cu prietenii săi. Evident, frazele “Pentru că așa spun eu!”, “Grăbește-te!” sau “Dacă nu vii acum, plec” nu sunt eficiente pentru a calma o persoană furioasă și a o face să coopereze. Ar fi bine să te abții să le folosești.
Ceea ce ai putea încerca în schimb este să oferi copilului predictibilitate. Este cel mai bun mod de a preveni crizele lui de nervi. Știi că vrei să pleci în 10 minute. Împărtășește acest lucru cu copilul tău. De cele mai multe ori, faptul că știe care este următorul plan, îl ajută pe copil să se desprindă mai ușor de ceea ce face. Dacă trebuie să plecați pe neașteptate, ia în considerare posibilitatea de a investi câteva minute in plus pentru a-l pregăti. Te poți oferi de exemplu să îl ajuți să-și adune jucăriile, permițându-i să își ia rămas bun de la ceilalți copii. Este atât de simplu și te va scuti de acele tantrumuri obositoare.
2. Vrei mâncarea X sau Y la cină?
Oferă copilului șansa să aleagă. Vrei pantalonii roșii sau cei albaștri?
Faptul că are posibilitatea să aleagă îl face pe copil să simtă că deține controlul asupra situației. Astfel, copilul va fi mai receptiv să colaboreze, dacă a fost implicat el însuși în alegere. Asigură-te că opțiunile sunt limitate la două, maxim trei, astfel încât cel mic să nu fie copleșit și să-i fie mai ușor să se hotărască.
3. Văd că îți este greu să ….. Ai nevoie de ajutor?
Dacă intervii și îl ajuți de fiecare dată fără să îl întrebi, copilul se va împotrivi și va face o criză de furie. Să nu mai vorbim de faptul că, nefiind lăsat să învețe lucruri noi, va deveni un nepriceput. Un copil are nevoie de o anumită doză de independență, deci să solicite sau nu ajutor trebuie să fie decizia lui. Întrebându-ți copilul, îi permiți să preia controlul asupra situației și să decidă singur dacă are, de fapt, nevoie de ajutor.
4. Poți să folosești cuvinte, te rog?
În loc de “Nu te mai smiorcăi!”
Ai văzut vreodată un copil care să se oprească din smiorcăit atunci când i se cere așa, direct? Eu nu! Propoziția de mai sus îl încurajează pe cel mic să se exprime mai bine și să se facă înțeles, prin urmare cantitatea de smiorcăieli se va reduce. Prin smiorcăială înțeleg acel plâns aiurea, fără motiv, mai degrabă din răsfăț. Pentru situații în care copilul chiar are motiv sa plângă, vezi punctul 9.
Nu uita să folosești un ton calm atunci când îi ceri copilului să folosească cuvintele. Tonul vocii părintelui este esențial pentru a pastra o comunicare eficientă.
5. Stabilește limite: De exemplu: “Nu tragem cu arcul în casă. Hai să găsim altceva cu care să ne jucăm și care să fie sigur pentru interior. Vom trage cu arcul afară”
Părinții vor trebui să creeze, să adapteze și să impună cu răbdare limite. Copiii se dezvoltă corect atunci când li se impun limite și reguli. În exemplul dat, întrebările pe care ar trebui să ți le pui sunt: Știe copilul ce se așteaptă de la el? Știe cum să folosească arcul și săgețile? Este conștient de consecințe dacă se sparge ceva sau dacă cineva se rănește?
O mulțime de lucruri au sens pentru noi, ca adulți. Creierul nostru s-a dezvoltat pentru a distinge binele de rău, lucrurile valoroase de cele mai puțin importante, treburile urgente de cele mai puțin urgente etc. Câteodată, uităm de aceste lucruri atunci când disciplinăm un copil mic. Iar prima întrebare (fără sens, evident) pe care o punem copilului atunci când se comportă urât este: “De ce ai făcut-o?”. Uneori, chiar ne enervăm că nu primim niciun răspuns.
Ai răbdare și așteaptă ca amândoi să vă calmați înainte de a aborda comportamentul nepotrivit atunci când copilul nu ascultă. Apoi, folosește un ton blând dar în același timp ferm pentru a-i reaminti copilului despre limite, despre motivul pentru care unele lucruri se întâmplă într-o anumită ordine sau pentru a-i oferi alternative care să încurajeze un comportament dezirabil pe viitor.
Atunci cand este posibil, în loc să spui: “Nu mai face asta” spune-i ce are voie să facă. În loc de “Nu mai mâzgăli pe pereți” spune-i “Uite un caiet, fă aici desenul, ca sa-l putem arăta și bunicilor”.
Știai că, potrivit unui studiu, un copil de un an aude în medie cuvântul “nu” de 400 de ori pe zi?
Problema cu cuvântul “nu” este următoarea: atunci când este folosit prea des, copiii mici tind să îl ignore după o vreme. “Nu” nu îl ajută pe copilul tău să învețe ce să facă în schimb. De asemenea, dacă spui “Nu!” din ce în ce mai tare (așa cum ai putea fi tentat/ă să faci atunci când copilul te ignoră primele cinci ori când îi ceri ceva), acest lucru nu îl va face să te asculte și să țină cont mai bine de mesajul tău. Poate duce doar la frustrare pentru amândoi.
Te sfătuiesc să păstrezi “Nu” pentru situații de urgență, cum ar fi atunci când copilul este în pericol. Poți fi sigur/ă că cel mic se va opri și va reacționa atunci când folosești acest cuvânt mai rar.
Aș vrea să nu-mi înțelegeți greșit mesajul. Nu sunt adepta stilului permisiv de parenting și nu va sfătuiesc să lăsați copilul să facă exclusiv ce vrea el, când vrea el. Aceasta e nepăsare, nu stil de parenting. Tot ce încerc să vă transmit este să stabiliți reguli și limite, să nu exagerați cu nu-urile și să găsiți alternative la acest cuvânt, atunci când se poate.
6. Fii specific/ă în ceea ce privește consecințele. De exemplu: “Dacă vei continua să arunci mâncarea, va trebui să încheiem masa mai devreme.”
Am vorbit despre eficiența lui “nu”. Cortexul prefrontal al copiilor mici, partea din creier care gestionează emoțiile, reacțiile și autocontrolul, este în dezvoltare rapidă la această vârstă. Cu toate acestea, nu este pe deplin maturizat astfel încât copilul să-și poată gestiona impulsurile. Acesta este motivul pentru care primii ani sunt o provocare pentru părinți. Copilul pare să testeze în mod intenționat fiecare limită, să încalce fiecare regulă.
Să ne uităm la exemplul de mai sus. Copilul tău se joacă cu mâncarea, aruncând-o pe jos. Gândurile unui părinte sunti: “Doamne, abia am dat cu mopul!”, sau “Copilului nu-i place mâncarea mea!”. Ce gândește copilul in acest timp: “Uau, uite ce față face mama când fac asta!” sau “Am aruncat bucata aia și s-a împrăștiat pe podea. Ce haios!”.
Reține faptul că, copiii mici învață prin cauză și efect. Părinții pot ghida comportamentul copilului prin stabilirea unor consecințe clare și specifice. Este important să fii calm/ă, dar ferm/ă. Coboară-te la nivelul lui, stabilește contactul vizual și spune-i: “Dacă arunci cu nisip spre alți copii, va trebui să plecam acasă.” sau “Dacă vei continua să alergi spre stradă, va trebui să te pun în cărucior până când vom ajunge într-un loc unde poți alerga în siguranță.”
7. Să adăugăm acest lucru pe lista noastră de dorințe
Fiecare părinte s-a confruntat cu tantrumuri într-un magazin. Când copilul vrea ceva (de regulă jucarii sau dulciuri) iar dacă nu i le cumperi începe să urle, să se trântească pe jos etc. Adevărul este ca nu putem ceda întotdeauna și să îi cumpărăm tot ceea ce își dorește.
Iar dacă cu dulciurile e mai ușor, în sensul că îi spui că îi cumperi, însă doar unul (sau două, sau câte decizi) și doar dacă promite că le mănâncă după masă, cu jucăriile treaba e mai complicată. Nu poți cumpăra jucării de fiecare dată când mergeți la supermarket.
- Îți va plăcea și articolul Copilul tău are prea multe jucării?
Există două moduri în care eu abordez această situație. Unul este să spun: “Să adăugăm asta la lista de dorințe”. Astfel de liste alcătuim pentru ziua lui, Crăciun, Paște și Ziua Copilului. După cum doriți, puteți face și mai multe liste, pentru 8 Martie, pentru începutul grădiniței etc.
Alteori, pur și simplu, mă cobor la nivelul lui și îi explic de ce nu putem cumpăra acea jucărie și ca mi-aș dori să-i pot cumpăra multe multe jucării, dar nu este ok, trebuie să folosim mai întâi ceea ce avem deja. Și că jucariile costă, sunt pe bani iar banii nu pică din cer. Din păcate, de cele mai multe ori un un copil mic nu va asculta explicațiile noastre raționale. Nu este facut să le înțeleagă. Știind asta, eu am început încă de când avea 3 ani să-i vorbesc despre valoarea banilor. Mai multe pe acest subiect găsiți în articolul Cum învățăm copiii despre valoarea banilor?
Prin urmare, există și situații în care, odată ce începi să porți cu el o conversație matură, copilul devine înțelegător. Mai ales atunci când, așa cum vă spuneam, este familiarizat cu conceptul de bani.
8. Explică motivul, mai degrabă decât să dai pur și simplu o comandă. De exemplu: “Nu sunt de acord să umbli prin ploaie, pentru că mi-e teamă că te vei îmbolnăvi”.
În loc de: “Oprește-te, nu te plimba prin ploaie”.
Cerința “nu face asta sau aia” ar putea fi greu de înțeles pentru copiii mici. Nu este eficientă atunci când copilul nu ascultă. Motivul este ușor de înțeles. Copiii mici învață prin relația dintre cauză și efect, deci prin experimentare directă. Autocontrolul unui copil de 2-3 ani este subdezvoltat. “Nu mânca prăjitura!” este o tortură pentru el. A-i cere să aibă răbdare se încadrează în același registru.
Ceea ce poți încerca este să îi explici motivele pentru care toți trebuie să urmeaze un set de reguli. Ce faci atunci când copilul nu ascultă? Fă ca limitele să sune ca un parteneriat. “Nu ne jucăm cu obiecte ascuțite pentru că ne putem răni.”, “Nu stăm afară în ploaie pentru că putem răci”.
Această abordare va fi utilă în special atunci când micuțul observă un comportament diferit la ceilalți. El va trebui să ajungă să înțeleagă că regulile nu sunt și nici nu ar trebui să fie aceleași pentru toată lumea și că familia lui este unică, Regulile celorlalți nu sunt mai bune sau mai rele; ele sunt doar diferite. Acesta este mesajul pe care ar trebui să îl transmiți copilului tău.
9. Este în regulă să fii trist/ să plângi
Atunci când se confruntă cu emoții mari, în loc să îi spui “nu mai plânge/ acum ești fată mare/ băiat mare”, recunoaște-i și acceptă-i emoțiile. “Este în regulă să fii trist”. “Este în regulă să plângi”.
Recunoașterea sentimentelor îl ajută pe copil să se calmeze, să înțeleagă emoțiile pe care le simte și îl ajută să se poată exprima. Vrem ca ai noștri copii să știe că este important să își exprime toate sentimentele, bune și rele. Că exprimarea emoțiilor este un exercițiu sănătos.
10. Am să aștept să te calmezi
Atunci când nicio discuție nu ajută, cel mai bine este să faci un pas înapoi și să îi oferi copilului câteva momente pentru a se calma. Și pentru a-ți da și ție răgazul să te calmezi. Rămâi aproape pentru a-l supraveghea să fie în siguranță și spune-i “Voi aștepta să te calmezi”. Această frază funcționează atât de bine pentru noi, încât ajungem să ne îmbrățișăm câteva momente mai târziu și să trecem la rezolvarea problemei în cauză. Uneori, tot ceea ce are nevoie copilul tău este puțin spațiu și timp pentru a se calma.
Dacă acest articol ți-a plăcut, nu uita să dai follow paginii mele de Facebook @mamicidestepte
