Ți-ai pus vreodată întrebarea dacă ar trebui sau nu să fii prieten cu copilul tău? Eu da! Și uite așa m-am hotărât să scriu acest articol 🙂
Stilurile de parenting s-au schimbat mult de-a lungul timpului. În trecut, părinții își asumau adesea un rol strict și autoritar. În zilele noastre, mulți părinți sunt mai apropiați și mai înțelegători cu copiii lor. Această abordare modernă se concentrează pe iubire, comunicare deschisă și sprijin emoțional. Părinții sunt mai predispuși să asculte gândurile și sentimentele copiilor lor și să țină cont de acestea în deciziile lor. Acest stil este benefic pentru sănătatea mentală a copiilor. Îi ajută să se simtă valorizați, auziți și înțeleși.
Odată cu apariția unor noi stiluri de parenting, cum ar fi “yes parenting”, “attachment parenting” și “free-range parenting”, linia de demarcație dintre a fi părinte și prieten devine din ce în ce mai puțin clară. Așadar, care este răspunsul corect? Ar trebui să fii prieten cu copilul tău? Cei mai mulți experți sunt de acord că, deși părinții ar trebui să fie prietenoși cu copiii lor și să se distreze cu ei, la sfârșitul zilei trebuie să-și accepte rolul de părinte și nu de prieten. Un copil are nevoie de limite, reguli și îndrumare. Cel mai bun prieten nu îi va spune când ar trebui să meargă la culcare, nu se va asigura că își face vaccinurile sau temele și nu îl va sfătui să nu bea alcool. Acestea sunt roluri de părinte și copilul are nevoie de tine în acest rol.
Acest articol explorează de ce menținerea rolului distinct de părinte, în locul celui de prieten cu copilul, este esențială pentru dezvoltarea acestuia.
Adulții și copiii au noțiuni diferite despre viață
Dacă îți tratezi copilul ca pe un “prieten”, ar trebui să înțelegi următorul lucru despre prietenie: prietenii sunt un grup de persoane care au noțiuni și idei similare despre viață. Prietenii sunt pe picior de egalitate. Asta nu înseamnă că tu și copilul tău sunteți așa. Adevărul este că copiii și adulții au noțiuni destul de diferite despre viață. Ei au noțiuni diferite despre bine și rău. Și au priorități diferite, acest lucru fiind absolut normal. Iar asta nu este o rețetă pentru prietenie.
Nu-l transforma pe copil în confidentul tău
Părinții fac deseori greșeala de a-și transforma copilul în confidentul lor. Astfel, atunci când un părinte spune: “Vreau să fiu prieten cu copilul și vreau ca el să fie prietenul meu”, în realitate vrea sa zică: “Vreau să fiu confidentul lui iar el sa fie confidentul meu”. Iar asta pur și simplu nu se potrivește cu rolul funcțional al unui părinte.
Aceasta este o capcană în care cad unii părinți. Ei vor să împărtășească cu copilul ceea ce simt de exemplu față de bunica lor. Sau ce simt pentru o colegă de serviciu. Dar este ineficient, deoarece copilul nu este pregătit din punct de vedere moral, emoțional sau intelectual să joace acest rol. Dacă ai patruzeci de ani și vrei un confident, găsește altă persoană de patruzeci de ani. Să știi doar că copilul tău de cincisprezece ani sau de zece ani nu poate fi confidentul tău; nu faci decât să îl copleșești.
Importanța limitelor
Limitele sunt fundamentul relațiilor sănătoase în relația părinte-copil. Când menții limite clare, creezi un mediu sigur și structurat în care copilul tău poate crește și prospera.
Una dintre responsabilitățile de bază ale unui părinte este de a oferi ghidare și de a impune reguli. Acest lucru necesită un anumit nivel de autoritate, care poate fi subminat dacă încerci să fii prieten cu copilul tău. Aceasta nu înseamnă ca părinții ar trebui să fie duri. În schimb, rolul lor este să ofere un cadru stabil în care copiii pot explora lumea în siguranță.
Securitate și predictibilitate
Limitele oferă copiilor un sentiment de securitate și predictibilitate. Când copiii știu la ce să se aștepte și înțeleg limitele, se simt mai în siguranță și mai încrezători. Această structură îi ajută să se autodisciplineze și să înțeleagă importanța respectării regulilor, ceea ce este crucial pentru dezvoltarea lor și pentru funcționarea lor în societate.
Când ești prieten cu copilul tău, îți este mai dificil să aplici regulile în mod consecvent. S-ar putea să fii tentat să treci cu vederea comportamentul nepotrivit sau să eviți stabilirea limitelor pentru a menține o relație prietenoasă. Totuși, inconsistența în disciplină poate duce la confuzie și insecuritate. Copiii trebuie să știe că este necesar să respecte regulile și că există consecințe clare pentru încălcarea acestora.
Pericolele rolurilor neclare
Mulți părinți cred că dacă sunt prieteni cu copilul lor, le va fi mai ușor, deoarece copilul va face ceea ce vor ei pentru că sunt prieteni. Dar, în realitate, încercarea de a fi prieten cu copilul tău este derutantă pentru copil. Limitele și regulile îi fac pe copii să se simtă în siguranță, iar dacă încerci să fii prietenul copilului este posibil să nu-i stabilești suficiente reguli, să nu-i oferi îndrumări corecte, acest lucru fiindu-i extrem de nociv.
Subminarea autorității
Încercarea de a fi prieten cu copilul tău îți poate submina autoritatea. Copilul va testa mai frecvent limitele și va avea mai multe probleme de comportament. Mai mult, atunci când părintele își pierde autoritatea pentru că acum se află la același nivel cu copilul lui, acesta din urmă poate deveni anxios și stresat. Copilul are nevoie din partea ta să-l asiguri că îl iubești, că deții controlul și că îl vei proteja. Încercarea de a-i fi prieten înlătură această imagine a ta de protector. În plus, renunțând la autoritatea, înțelepciunea și experiența pe care le presupune calitatea de părinte cu scopul a fi plăcut de copil, riști să crești un copil care nu știe sa facă față frustrării și dezamăgirii.
Copiii au nevoie de părinți care să spună NU la anumite lucruri și să ofere sfaturi. Da, copilul tău s-ar putea să se enerveze, s-ar putea plânge că ești cel mai rău părinte din lume, dar în cele din urmă faci ceea ce este mai bine pentru el și stabilești limite acolo unde are nevoie de ele.
Povara emoțională
Când părinții adoptă un rol de prieten, ar putea plasa neintenționat o povară emoțională asupra copiilor lor. Copiii nu sunt capabili să gestioneze problemele și emoțiile adulților, iar așteptările ca cei mici să fie confidenți sau sprijin emoțional pot fi copleșitoare și confuze pentru ei. Este important ca părinții să caute sprijin emoțional la alți adulți, nu la copiii lor.
Cum găsești echilibrul
Niciun părinte nu vrea să se simtă ca un dictator. La urma urmei, îți iubești copilul și vrei să petreci cât mai mult timp cu el. Dar asta nu înseamnă că trebuie să renunți la a fi părinte pentru a atinge acest obiectiv. Există modalități de a avea experiențe asemănătoare prieteniei cu copilul tău fără să îți sacrifici rolul de părinte.
Așadar, cum găsești echilibrul între rolul de părinte și cel de prieten al copilului tău? Cât timp copilul este micuț, părinții iau cam toate deciziile importante. Și nu mă refer acum la clasica întrebare: “Ce vrei sa porți astăzi, rochița roșie sau albastră?” Ma refer la deciziile importante. Dar, pe măsură ce copilul crește și începe să dezvolte o oarecare independență și autonomie, poți începe să ai mai degrabă un rol un mentor sau de sfătuitor, lasându-i o oarecare libertate de a lua decizii.
Desigur, vârsta la care începi să te retragi depinde în mare măsură de gradul de maturitate al copilului tău. Acest lucru nu înseamnă că nu va trebui să folosești în continuare strategii de disciplinare adecvate vârstei. Și nici nu înseamnă dispariția limitor. Înseamnă că relația voastră va evolua.
Comunicare deschisă
Încurajează o comunicare deschisă și onestă cu copilul tău. Fă-l să știe că poate veni la tine cu problemele și preocupările lui și că îl vei asculta de fiecare dată. Astfel vei construi o încredere reciprocă și te vei asigura că copilul tău se simte auzit și înțeles.
Sprijin emoțional
Fii o sursă de sprijin emoțional pentru copilul tău. Validează-i sentimentele și oferă confort și sprijin atunci când are nevoie. Arată-i empatie și înțelegere, dar menține limitele care diferențiază rolul tău de părinte de cel de prieten.
Timp petrecut împreună
Petrece timp de calitate cu copilul tău, implicându-te în activități de care să vă bucurați împreună. Acest lucru întărește legătura voastră și creează amintiri neprețuite. Totuși, asigură-te că acest timp petrecut împreună nu compromite rolul tău de părinte.
- Îți va plăcea și articolul 16 moduri în care poți să-ți faci copilul să se simtă iubit și apreciat
Concluzie
Deși poate fi tentant să fii prieten cu copilul tău, este important să-ți păstrezi rolul de părinte. Acceptându-ți rolul de părinte, îți ajuți copilul să își dezvolte abilități esențiale de care are nevoie pentru a prospera. Așadar, în loc să te străduiești să fii prieten cu copilul tău, concentrează-te pe a fi cel mai bun părinte – îndrumându-l, iubindu-l și pregătindu-i terenul pentru succesul în viață.
Nu uita, a fi părinte este o onoare deosebită. Copilul tău va avea mulți prieteni care vor intra și vor ieși din viața lui, dar nu va avea decât doi părinți. Tu vei avea un impact mult mai mare asupra vieții copilului tău ca părinte decât ca prieten!
Dacă acest articol ți-a plăcut, nu uita să dai follow paginii mele de Facebook. Pentru a fi la curent cu publicarea altor articole, înscrie-te în grupul de Facebook Activități distractive și educative pentru copii
